MARTURISIRE SI PSIHOTERAPIE

Cuvantarea presvitorului Konstantinos Stratigopoulos, la biserica Sfintei Paraschiva, Athena 18 Martie 2003.

- Prezentare.

- Ce este angajare.

- Psihiatria.

- Psihologia.

- Psihoterapia.

- Nu exita definitie a sufletului in psihoterapie.

- Am gasit in textele unor Parinti cateva definitii ale sufletului.

- Primul punct principal.

- Al doilea punct teologic.

- Al trei - lea punct teologic.

- Toate terapiile psihice, metodele sunt metodele filosofice.

- Este imposibil sa se vindece sufletul.

- Maxim Marturisatorul.

- Dar sufletul se misca fara rost si numai cu energie, in functie de marimea vitala.

- Si la Slujba nu sunt premise tehnice ale acestor metode.

Avem in fata noastra un subiect foarte important, foarte fin, rafinat, pe care trebuie sa - l tratam cu seriozitate, pentru ca ne pune sa comparam “Psihoterapia si Marturisirea”. Putem face greseli sau sa fim intelesi gresit, provocand confuzie, incurcarura si dusmanii fare rost. Pentru ca subiectul este foarte mare si timpul pe care - l am la dispozitie, foarte scurt, o sa incerc sa schitez simplu si abundant, sa va spun mari definitii cu cuvinte simple, sa o implantez in dragostea dumneavoastra pentru a avea un element, un mediu, un nivel, pentru avea posibilitatea sa intelegeti mai bine.

In primul rand sa vedem unde tinteste aceasta comparatie?! Care este obiectivul?! “Marturisire sau psihoterapie”. Pentru a putea clarifica notiunea, sensul, pentru a stii despre ce vorbim. Pentru a stii care este terminologia. Ce inseamna . In al doi - lea rand este foarte esential si important pentru Credinta noastra si Biserica noastra sa nu adopte elemente gresite.

Ce este angajare: Stiti, Biserica noastra cand intra intr - un loc pentru a face o misiune, adopta elemente ale culturii fiecarui loc, fiecarui suflet a locului si acolo stabeleste, fixeaza dragostea lui Dumnezeu. Si Cristos a angajat sufletul omenesc, natura omeneasca. Asta e un subiect important, ce angajam?! Ce este spre angajare, spre sfintire, ii angajam. Vedeti, Cristos a angajat natura omeneasca, nu a angajat pacatele naturii omenesti. Avem noi sa angajam sa adoptam ceva din locurile unde se desfasoara sau nu?! Avem de luat ceva din metodele care se dezvolta, considerandule noi metode de abordare a sufletelor?! Trebuie sa subliniez de la inceput, spatiile pe care o sa le abordez in discutie, a psihoterapiei in mod special, cum ca toti care s - au ocupat au intentii bune, nu exista rautate. Vor sa ajute omul de azi, care este oboist, plictisit si ranit. Nu avem nici o indoire in aceasta incercare, este o incercare de a ajuta omul, dar cel mai important este cum il poate ajuta?!

Pentru inceput trebuie sa clarific termenii. Cei mai cunoscuti termini, pe care ii avem in fata noastra, sunt: psihiatrie, psihologie, psihoterapie. Sunt total diferiti acesti termini, de asta trebuie sa clarific care este diferenta, pentru a evita credinciosii sa se supere si sa incurce lucrurile.

Psihiatria se ocupa - in ramura medicala - cu functionarea encefalului, al sistemului nervos si a transmiteri nervoase. Se refera la marimi corporale. Asa cum respectam in medicina toate partile componente ale corpului, respectam si pe cei care se ocupa cu organele encefalului, cu sistemul nervos (pentru ca si el organ este) si cu transmiterile nervoase. In ultimul timp, se fac cercetari pentru a gasi metode de tratare a omului. Astazi, cea mai mare parte a Psihiatriei spune ca definitia, termenul psihiatrie este gresit, este nepotrivit, pentru ca componenta sa este corporala. Au fost scrise texte foarte multe si in Grecia si in strainatate despre definitia nepotrivita a termenului . Insasi termenul provoaca confuzie. Este o apropiere corporala, asta trebuie sa o clarificam. Trebuie sa intelegeti ca nu avem nimic impotriva medicinei, impotriva psihiatriei, din momente ce determina, stabileste marimea bolii ecefalului, a sistemului nervos si a oricarui alt organ al corpului omenesc. Poate corpul sa se imbolnaveasca din cauza transmiterilor sufletesti. Asta putem s - o analizam peste putin, dar trebuie sa stiti cum ca pshiatria este o ramura stiintifica, pozitava, care se ocupa de corpul omenesc, dar care din cauza terminologiei gresite exprima ceea ce exprima. Dealtfel in alte tari nici nu vorbesc de despre psihiatrie, vorbesc de boli mintale (mental diaseases), deci nu ne intereseaza acum pshiatria atata timp cat ea nu vrea sa intre pe taramuri necunoscute…. Este o transmitere corporala si cred ca ati inteles.

Psihologia. Si aici notiunea este gresita, nepotrivita mai bine zis. Ce face psihologia?! Vede modul de reactie a omului sub influenta diferitelor complexe de imprejurari. Adica, daca un muncutor munceste intr - o fabrica unde zgomotul este foarte mare, acesta oboseste si se imbolnaveste pentru ca zgomotul este puternic. Aici, psihologia spune: . Este o constatare a comportamentului. Incerc sa fiu cat mai simplu se poate in expicarea fenomenului, constata cum se misca sufletul pe care nu - l cunoaste. Numai constata comportarea. Exemplu: cand cineva doarme intr - un loc fara soare nu se simte bine. Asta constata psihologia, constata un mod de comportare.

Psihoterapia este incercarea unora de a vindeca sufltul. Insasi un doctor cu specializare in psihoterapie poate ajunge sa faca el insusi psihoterapie. Si psihologul poate iesi din limita sa (exemplu: sa spuna ca un copil care traieste intr - o familie care tipa si se cearta este nervos la scoala). Este o constatare psihologica, dar constatarea nu are la baza sufletul. Este o constatare cum reactioneaza sufletul. Deci psihoterapia este cu totul diferita, este incercarea de a vindeca sufletul. Subliniez aici, cum ca nu e necesar sa fi pshiatru pentru a face psihoterapie, nici psiholog. Poti fi un psihoterapist care isi exprima diferite conceptii filozifice. Psihoterapia este modul de exprimare a diferitelor conceptii filozofice care au legatura cu sufletul. Aici este punctul periculos, pentru ca psihoterapia vrea sa vindece sufletulsi propune si metode de terapie a sufletului. Ceea ce ne atinge pe noi este incercarea de amestecare, nu cea corecta, cu temele si metodele credintei de terapie si marturisire, este o incercare de apropiere psihoterapeutica. Restul dupa cum am spus mai sus sunt concrete. Este de ajuns ca si ei sa nu iasa din matca lor (poate un psiholog sa faca psihoterapie bazata pe constatare, este insa o constatare de comportament).

Cu speranta ca ati inteles principalul inceput al plasarii mele asupra temei care o dezbatem, pot sa continui. Deci ma gandesc ce este aceasta terapie psihologica. Ce incearca sa vindece?! Cum o trateaza?! Prima intrebare: insasi psihiatria incepe sa se indoiasca de definitia sufletului, de notiunea lui. Nu o cunoaste. Ce este si ce inteleg ei prin cuvantul suflet?! Care este definitia? Atat cat am putut m - am informat si am cautat in articole si dictionare care se refera si vorbesc despre psihostiinta. Definitia sufletului nu este data nicaieri. Ne ocupam cu ceva - daca suntem psihotera… - si nu stim cu ce ne ocupam, nu stim ce contine si cu ce se ocupa. Cand spun ma refer la cel care se ocupa cu cercetarea Pamantului si tot ce e legat de el, deci continutul cercetarii mele este Pamantul. Cand spun , ma refer la cel care cerceteaza cu toata viata organica a omului. Aceste stiinte au un centru de activitate. O psihoterapie… si normal si psihologul - care singurul lucru pe care - l fac este sa urmareasca reactiile sufletului in diferite situatii - nu cunoaste scopul cercetarii si muncii sale. Nu exita definitie a sufletului in psihoterapie. Deci nu stiu cu ce se ocupa, de asta si eu acum o sa incerc sa va apropii de notunea teologica, sa va spun cum explica Biserica si Credinta noastra, pentru a putea dupa asta sa le compar.

Am gasit in textele unor Parinti cateva definitii ale sufletului. O sa va dau doua dintre cele gasite, ale Parintilor care au explicat notiunea sufletului si au dat o definitie a acestuia. Exista si o alta definitie, mult mai substantiala care e data pentru prima data de catre Sfantul Grigorio Teologul. Este o definitie scrisa intr - unul din textele din Cantecele Dogmatice, care au fost scrise in limba greaca antica in ritm antic cu vers iamb, foarte greu de inteles, dar eu o sa va citez din traducere. Este dintre cele mai renumite poezii dogmatice. Sfantul Grigorio Teologul, spune in poeziile sale despre suflet: ”Sufletul este rasuflarea lui Dumnezeu si accepta ca pereche a sa ceea ce Dansul a dat sa - l insoteasca”, adica corpul. Aceasta este explicatia lui Grigoriu Teologu si e simpla””rasuflare a dat Dumnezeu”. Ca explicatie e mult mai inaintata, dar dupa cateva veacuri da explicatie a notiunii de suflet si Sfantul Ioan Damaschinos, in cunoscuta carte a sa – care imi doresc toti credinciosii s - o citeasca - ”Editie exacta a Credintei Ortodoxe”, in care dezvolta cu cuvinte simple si usor de inteles, dogma credintei noastre, de asta si se numeste “Editie exacta a Credintei Crestine”. Sa va citesc acum citatul din cartea sa despre definitia sufletului: Sufletul, este substanta vitala, simpla, fara corp, invizibila din natura lui in ochii nostri, logic si cerebral, neformat. Chiar daca il folosim ca organ al corpului si da viata acestuia si simt si nastere, fara sa aiba gandire in jur, dar este el singur curat, pur, doritor, energic, siluitor, claditor, le are toate astea din natura pentru ca i le - a dat Dumnezeu cand l - a creat, de unde a luat ca este din natura”. Este o definite profunda, ar fi trebuit sa avem timp pentru a o analiza. Cuvantul “esenta” aici e cuvant principal in analiza noastra cu toate ca este un cuvant “simplu”. Aici trebuie sa ne amintin de ceea ce aspus Grigoios Teologul cum ca Dumnezeu e “simplu”, adica nu are indoieli, desbinari in El si din moment ce sufletul e proprietate sa, deci este icoana lui Dumnezeu, este si el simplu. Adica nu este facut cu desbinari, cu indoieli si bineinteles este transparent, logic si ganditor. Retineti, deci, cum ca este o esenta vitala, simpla si restul ce am subliniat mai inainte, ca este claditor, cineva l - a facut.

Va rog acum, cu toata dragostea dumneavoastra, sa ma urmariti in cele trei capitole esentiale, care daca le intelegeti din explicatia Bisericii, atunci o sa avem in mana “armele” pentru a putea face diferenta dintre metodele Credintei si Bisericii pentru psihoterapie. Nu o sa va spun inca care sunt, sa stim inainte de toate care este comoara pe care o avem noi in mana si dupa asta, vazand ce au ceilalati, vom putea compara fara sa fim adversari sau dusmani. Respect munca si stradinta acestor oameni incearca sa se mentina anumiti oameni chiar si de la sinucidere. Ii respect!, dar asta nu inseamna ca accept metodele si definitiile dansilor, altceva daca nu spun ca ceea ce fac este blestemator - nu o cunosc, vreau sa cred - dar noi avem avantaj Teologia, care ne da avantaj in ceea ce facem si noi si ei. Sa vedem acum care sunt cele trei puncte principale ale teologiei noastre, care dau raspunsuri exacte cautarilor noastre. Am bucuria si placetrea in acelasi timp sa va prezint pentru prima data o ciorna a unei carti pe care o pregatesc despre aceste subiecte. Pentru prima data desvalui, aici in fata dumneavoastra, prima ciorna.

Care sunt cele trei puncte principale ale Teologiei. Au vorbit despre asta multi dintre reprezentantii Bisericii noastre, dar am ales cateva fracturi si citate - ca sa nu va obosesc si plictisesc - din cele mai importante.

Primul punct principal in scrie Grigorios Palamas, ceva nemaipomenit, cum ca sufletul omenesc are esenta si energie. Sa nu va incurcati in terminologie. Energia este ceea ce vedem sa se exprime: simtamintele, sentimentele sunt actiuni ale esentei care nu se pot defini. Sunt toate lucrurile care infatiseaza comportarea noastra. Esenta si energia. Palamas spunea ca sufletul animalelor (spune cum ca animalele au suflet, dar ce suflet) este viata corpului lor, nu exista insa esenta sufletului, exista numai energie. Le este foame, sar, danseaza, pentru ca nu au nimic altceva inafara de energie in corpul lor, deaceea cand corpul se distruge, se ditruge odata cu el si energia. Sfanta Scriptura spune: ”sangele animalului este sufletul lui”Nu este asta sufletul de care vorbim noi acum, este o energie. Deci vedeti ca avem esenta si energie in sufletul nostru. Numai omul are esenta. Energia este miscare animala. Animalul nu este numai corp, are si miscare, Dumezeu i - a dat - o, dar numai energie. nu si esenta. Sfantul Maximos Marturitorul spune: ”sufletul omului se misca este hranitor si sporitor.” (sporeste, se misca, hranitor, asta este energia sufleteasca) Spune ca este avantator. Vedeti, animalele sunt avatatoare (se avanta) si asta este energie, dar este insa si logica, control asupra sufletului vine si se stabileste gratia, frumusetea lui Dumnezeu. Asta este substanta lui D - zeu. Animalele au cresterea, au avant, dar nu au control, de aceea si Vasilios Kesarias, parinte al Bisericii, care a scris in cartea sa “Exaimero” (“sase zile”) si spune foarte frumos: “pentru ca animalele nu au substanta sufletului, D - zeu a inlocuit lipsa cuvantului, al vorbirii, cu frumaoasa putere de a simtii.”. Vedeti, animalele sar mult mai mult ca noi, alearga mai repede ca noi, fac lucruri pe care noi nu le putem face, exact pentru faptul ca nu au substanta sufletului care are resedinta in logica, ci au numai avantul si nevoia de hranire. Daca nu luam in considerare substanta sufletului restul ce sunt?! Exprimari salbatice, zoologice: suparare, nervi, viteza, emotii, senzatia de foame, senzatia de saturare, nevoiile. Daca luam in considerare substanta pe care o stie numai Credinta si Biserca, care a dat si definitia, despre care suflet vorbesc?! Daca nu cunosc acesta diferenta a substantei si a energiei a sufletului a lui Palama, a lui Vasilio Kesarias, a lui Grigori Theologou si a lui Maximo, atunci cum ma pot apropia de suflet?! O sa vedem peste putin – o sa subliniez cateva exemple - cum ca toate metodele psihoterapiei ignora partea logica a sufletuluisi incearca sa arate cum sa recunoasca sau sa erite simturile ca o metoda terapeutica, dar le lipseste esenta, substanta subiectului. Cum pot sa vindece sufletul tot, cand nu cunosc ca sufletul are si substanta si energie, cand ei sustin cum ca are numai energie?! Cred ca ati inteles.

Al doilea punct teologic. Al doilea punct si acesta foarte important vine de la cel bun in teologie, Sfantul Maxim Marturisitorul. O sa vi - l spun intr - un mod foarte simplu. Spune cum ca orice si mai ales omul care si - a impropriat exestenta - ce este - desi nu a fost nimic –de la nu este - se misca. Deoarece i - a dat un scop si se misca. Omul asa a fost creat de D - zeu, se misca deoarece a fost creat de D - zeu miscandu - se, este intr - o continua miscare. Aceasta miscare este creata de Dumnezeu pentru a - l duce pe om la Dumnezeu. De aceea exista miscarea. Este o miscare intoteauna in sus si tot timpul se misca omul spre Dumnezeu, pana cand ajunge in interiorul lui Dumnezeu, unde, spune marele teolog Maxim Marturisitorul, acolo ajunge intr - o stare unde se pare ca se odihneste, dar nu se odihneste. Dumnezeu este dincolo de perfectiune, este vesnic. Nu spune Apostolul Pavel”din slava in slava”?!, dar undeva se odihneste in Dumnezeu. Care ce inseamna? A devenit acum imuabil omul, deoarece, vedeti, miscandu - se spre D - zeu, dar pacatuind putin pe aici, putin pe acolo, …ne vine reflectia, rationamentul, cedam reflectiei, rationamentului, dar ne miscam spre Dumnezeu si terapia bisericii noastre, liturghia, sa se miste spre ascesta. Si noi cadem. Sa te odihnesti in Dumnezeu, inseamna o imobilitate care nu este imobilitate, devine omul imuabil, sufletul sau este intr - o continua miscare. Unde sa sa opreasca? In vesnicie? In infinit? In perfectiune? Iata ceva deosebit. Miscarea sufletului spre Creatorul sau ca taietura vindecata. Ignorand miscarea aceasta, cum poti ajunge la vindecare? Auziti ce se intampla in lume. Oamenii se misca pe orizontala. Alearga. Altii alearga mult si obosesc si altii deoarece au oboist se duc sa se odihneasca. Altii nu fac nimic si numai se odihnesc. Si acestia care alearga se imbolnavesc si cei care nu alearga, se imbolnavesc. Ce spune Biserica? Sunt gresite amandoua cazurile. Daca alergi, fara sa alergi spre Creatorul sau, alergi gresit. Daca nu te misti, fara sa ajungi la imuabilitate, care am spus este un stadium, tot boala este. Cum se va misca tembelul, lenesul si cum se v - a misca efervescentul si cel drastic?! Amandoi se vor misca spre Dumnezeu. Nu trebuie, adica, pe lenes sa - l pun sa munceasca si pe acela care munceste mult sa se odihneasca putin. Amandoua sunt boli. Daca nu intelegem aceasta miscare a Sf. Maxim Marturisitorul spre Dumnezeu, care este singura miscare vindecatoare pe care o are omul, nu am facut nimic. Chiar si in interiorul Bisericii. Vedeti cu uneste metania (canonul): psovedania. Iti spune fa o miscare, sa se miste corpul. Ce este ingenuncherea? Ce este postul? Ce este plangerea icoanei? Ce sunt toate aceste fapte ale trupului pe care le facem in Ortodoxie si multi alti marturisitori nu le inteleg? Este miscarea tuturor oamenilor spre Dumnezeu. Ce este acest cerc continuu al urmaririi slujbei Bisericii noastre? Miscare dimineata, pranz si seara: Mezonoptica, Slujba de dupa masa, Utrenie, Vecernic. O continua miscare: ceasuri: Intai, ai Trei - lea, al sase - lea, al Noua - lea. O lucrare continua spre Acesta, spre Dumnezeu. Aceasta etapa a miscarii, pentru un moment Maxim Marturisitorul spune: ”am spus odihnescase”, o spune si putin mai diferit Maxim. Vedeti “etapa”nu este cuvantul potrivit. O numeste “extaz”, este o altfel de etapa. Intra in Dumnezeu. Si in timp ce te odihnesti esti acolo inauntru. Si deoarece Dumnezeu este pretutindeni, se misca incontinuu”din slava - n slava”. Deci vindecarea Bisericii noastre, singura terapeuta, acest fapt este subliniat ca terapie. Vedeti la inceput era esenta si energia si dupa vine acesta miscare, miscare continua spre Dumnezeu. Daca cineva nu priveste ca vindecare aceasta miscare, simplu o plimba de colo pana colo. Il tine, sa nu se sinucida, sa nu fie dezamagit, sa nu distruga lumea. Bine face ca - l tine, dar nu il poate retine tot timpul, daca nu il introduce in aceasta miscare. Iata, vedeti o alta diferenta. Importanta diferenta Bisericii noastre de oricare procedeu psihoterapeutic chiar daca are cea mai buna intentie. Oamenii au intentii bune si obosesc asuda impreuna cu oamenii, intr - adevar obosesc. Dar nu este iesirea din tragedie acolo unde cauta pur si simplu.

Si un punct important, al trei - lea punct teologic, poate sa dea aceasta diferenta. Este ceva cu adevarat extraodinar, care este scris de cei mai mari parinti, Maxim si Palama. Sa citesc fragmentul lui Maxim.” Dumnezeu”, spune, “cine a creat firea umana nu a introdus in ea placerea”, sa nu il intelegeti gresit, auziti cum explica - “dar oricare putere spre placere”. Vreau sa stau un minut, are importanta. Suntem plini de sentimente. Vedem, auzim, simtim totul, totul este simtire. Sentimentele sunt de la Dumnezeu, dar Dumnezeu spune ca nu a dat placere fiecarei simtiri. Fiti atenti, a dat miscare spre placere spre Dumnezeu. Daca simtirile se indreapta spre D - zeu si conduc la D - zeu, toate simturile - asta face Ortodoxia noastra. Omul are inauntrul sau miscarea spre placere, o are in interiorul sau, dar ce placere?! Aceasta placere a sa “iubeste pe D - zeu” spune Maxim, sa iubesti pe D - zeu. Daca avem miscare spre placere, toate celelalte sunt simtiri (gust, etc), daca miscarea spre placere nu duce la D - zeu, exista totusi in interior, atunci te gandesti si devine placerea simturilor si aici incepe pacatul. Vedeti, acest punct important intr - o procedura de psihoterapie si desigur accentueaza Maxim” si deoarece a vazut D - zeu cum omul a intors toata placerea, miscarea spre placerea pe care o are spre D - zeu, a intors - o acum spre senzatiile lui, D - zeu a introdus un medicament si o vindecare, extraordinara vindecare, a adus placerea, unde in interiorul placerii si durerea, placerea care ajunge sa explodeze, sa ajunga ceva important incepe si se diminuiaza. A adus deci placerea ca medicament. A venit placerea si ascunde placerea omului. Aceste trei puncte teologice importante - permiteti - mi sa le reamintesc pentru a ni le aduce aminte pentru ceea ce urmeaza, deoarece acolo vor fi sustinute - punctand diferenta principala a tainei Bisericii, a vindecarii ei, fata de oricare alta binepregatita si accentuate incercare lumeasca de vindecare. Accentuez in primul rand diferenta fiinta si energia sufletului. Energiile sunt exprimari exterioare, esenta este. Al doi - lea punct: miscarea spre D - zeu si nici o alta miscare nu vindeca pe om, numai miscarea spre D - zeu, dupa cum am spus dupa Santul Maxim Marturisitorul, miscarea care devine odihna, ectaz si din nou miscare. Si al trei - lea: placerea, locul placerii pe care deoarece nu o avem spre D - zeu, nu avem aceasta miscare sa il iubim pe D - zeu ca placere, asta sparge toate granitele. Si plin de curaj si tinand in mainiile tale o arma cu care trebuie sa tintesti in sus, daca da gres, explodeaza orizontal si distruge totul in jur. Asta se intampla. Aceasta putere pentru placere pe care a dat - o D - zeu, dar placere pentru El, Cheta Acestuia, il ibesc pe Acesta si este miscare spre placere, vedeti, spune miscare. Te misti spre D - zeu si imediat vine aceasta placere. Daca nu, se indreapta in sus, deoarece are aceasta putere, se indreapta in jos si ajunge in toate simtirile omului si omul ajunge omul placerii. Este o explozie! Cele trei puncte principale ale Teologiei.

Acum sa vedem ce face oricare incercare de psihoterapeutica. Am clarificat psihoiatria ca provocare (incintare) corporala, psihologia ca o simpla urmarire a comportamentului si atat, psihoterapia noii generatii. Psihoterapeuticii, tot ce v - am spus nu o cunosteau. Normal era sa cunoasca si sa stie, din moment ce vorbesc despre suflet, din moment ce studiaza si cerceteaza sufletul - lucru pe care nu l - au definit, noi i - am dat o definitie cu citatul si cu cuvintele Sfantului Ioanu Damaschinu - ar trebui macar sa caute, ceea ce au spus veacurile precedente despe suflet. Au inceput fara sa stie inceputul acestei istorii. Si au inceput sa faca presupuneri. De ce omul este asa? Au introdus terminologii, doua dintre cele mai improtante sunt: nevroza si psihoza. Nu o sa intru in amanunte, nu vreau sa va obosesc. Care este motivul declansarii unei nevroze? Marea agonie, marele zbucium al psihoterapeuticilor cum sa o poata vindeca. Vad omul oboist, distrus. Fiti atenti acum la acest punct, este important. Au inceput sa faca presupuneri. Cauza este intodeauna o cauza. Cauza are in interiorul ei o propunere filozifica. Si au spus ca motivul este asta, asta si cu asta. Si au spus 200 si 300 de motive, de asta se poate astazi sa avem 200 si 300 de scoli psihoterapeutice. Fiecare prinde ceva. Poate undeva sa existe si o scoala adevarata. Si incepand oricare scoala sa vindece, stie dinainte care este cauza. Incearca pur si simplu sa descopere. Poate unul sa spuna ca este egoist asta, sa spuna ca este sexual, altul. Stie dinainte ce este cauza filozofica si cauta sa gaseasca ceea ce a definit - o. Si aici este unde se incurca, cum ca toate terapiile psihice, metodele sunt metodele filosofice. Nu sunt escale stiintifice. Nu au nici o legatura cu psihiatria (cu encefalul, cu sistemul nervos, cu transmiterea nervoasa). Nu au nici o legatura. Ramane, pur si simplu o definitie gresita a psihiatriei. Altceva esta asta si altceva este filosofia bolii. O sa subliniez acum ceva foarte important. Spun “chiar daca nu cunoastem definitia sufletului, zidar nu spun ca este sufletul? Zidar nu este? Numai D - zeu nu este zidar, zidar este. Orisice zidit este cercetat” asta spun. Stiti ce spune Sfantul Ioan Damaschinos? Cum ca “absolut tot ce este zidit este necercetabil”. Dar ce zici Ioane?! Din moment ce este zidit este supus cercetarilor, la microscop, este urmarit. Intrebare: Nu - mi spuneti? Puterile ceresti ale ingerilor sunt zidite sau nu? Zidite sunt. Sunt cercetate? NU. Deci tot ce este zidit nu este cercetabil. Si continua acelasi Sfant: “Ce este asemanarea oamenilor cu puterile ceresti?” Aceasta zidire invizibila a lui D - zeu, unde nu au esenta. Sufletului animalele, dupa cum am mai spus, numai energie au. Vedeti: ceea ce nu e cercetat de catre om este esenta sufletului care este zidit intradevar, dar necercetabil. Este o simulare cu puterile ceresti. Deci sufletul nu se cerceteaza. Cel care indrazneste sa spuna ca este subiect de cercetare, greseste. Zidit, dar necercetabil. Daca incearca sa gaseasca sufletul, nu il pot cerceta. O sa spuna unii: intr - o zi o sa vina o metoda stiintifica care o sa decopere modul de cercetare a sufletului. Nu, cand. Energie o sa determine. Nu esenta sufletului. Energie, asta vedem. De asta fiecare scoala vine acum sa sa faca propuneri, propuneri pentru terapie. Si incepe marea furtuna a psihoterapeuticii.

O sa va dau cateva exemple, cateva raport de la toate scolile astea pentru a va putea creea o imagine. Si subliniez, cu toate incercarile facute de ei cu bune intentii. Dar este imposibil si sufletul sa - l cerceteze si sa - i dea sufletului ceea ce v - am spus: esenta, logica care este a lui Hristos, miscarea spre D - zeu si acoperirea placerii - spre unde? toate propunerile propuse de ei se misca orizontal. Vad omul, cel care este inafara lui D - zeu, si incearca sa - l vindece. Cum? Esenta? Miscarea? Placerea? Toate teoriile astea - din toate astea 25 domina in Grecia astazi - toate, dar toate se apropie de om dar neavand cele trei metode pe care vi le - am spus. Deci, este imposibil sa se vindece sufletul.

Cateva din exempele de care va spuneam. Primul exemplu, care este si cunoscut, a lui Froid, al tatalui acestor metode psihoterapeutice. Fiti atenti, psihiatru a fost, dar a inaugurat locul imbinarii psihiterapeuticii cu medicina. Deci a devenit filozof. Acolo nu mai este om de stiinta. Este filozof. Atentie! Subliniez” fiecare psihoterapie este o apropire filozofica, de asta, astazi, in Grecia, multi dintre psihoterapeutici nu sunt doctori. Pot face un seminar de un an, un an si jumatatesi devin psihoterapeutici. Va puteti duce la o scoala de funtionari publici si sa luati lectii de psihoterapeutica si sa deveniti psihoterapeutic, ca functionar public. Este o definitie filozofica, subliniez. De asta Froid, necunoscand aceasta placere defineste foarte corect cum ca radacina acestui lucru este in instinct. In placere, corect o defineste, in intuitie si acolo introduce si termenul “subconstient”. Este in interior, este ascuns in interior. Si pentru ca exista anumiti termini si defintii date de catre socitate, exista legi, exista ordine, iti este frica putin si nu te manifesti asa cum simti. Aceste ordine le numeste “…”, peste puterile mele si ma asupreaza. Putin asuprirea legii, al moralului, putin elanul personal, ceea ce iese la iveala este EU - ul fiecaruia, este ceea ce prezentam fiecare dintre noi. Vreau cateva lucruri sa le fac din instinct, dar ma opreste legea si moralul si sunt acest “EU”, un “EU” asuprit. Si incepe sa spuna care sunt cele mai dominante instincte. In primul rand este sexualitatea, asa incepe. Face o determinare corecta, a instinctului, dar care instincte? Cum poti trata intinctele? Nu au o miscare de inaltare spre Dumnezeu, nu au placerea si durerea. Cum sa le vindece?! Nu poate.

Incepe fiecare propunere, a fiecarei intitutii, scoli, sa fie paralela cu Froid sau putin diferita. Ai modul de abordare, este dupa cum stiti foarte bine, sa incepi sa vorbesti despre viata ta si sa spui, sa spui, pentru foarte mult timp. Teoria principala si antica a lui Friod era pentru 5 - 6 - 7 ani sa faci aceasta conversatie si incet, incet sa iasa din interiorul tau sa te eliberezi de aceste tabu, de tot ceea ce te subjuga, te asupreste, legi ale moralului - numai la psihoterapeutic le spui - iese, iese si o sa iasa ceea ceai in subconstientul tau, dar terapia? Daca determinarea se afla in instinctul sexual, cum il tratezi? Ce o sa se intample cu aceasta placere? Unde o sa se indrepte aceasta placere anormala, neregulata? Unde ai s - o indrepti, spre ce? Nu exista raspunsuri. Exista o procedura nemaipomenita, care trece si printr - o alta metoda filozofica care se numeste “transmitere”, unde bolnavul are o relatie particulara cu cel care il trateaza, o relatie in care terapistul ia locul parintelui, sau intra si in locul amantului unde cel care este tratat - asta este metoda principala a teoriei clasice a lui Froid - idealizeaza doctorul sau, al celui care il trateaza. Idealizeaza si are insfarsit un model in viata sa. Pentru ca nu a avut niciodata si a trecut si prin aceste instincte interioare care au fost gresit interpretate si a gasit un idol, un model in viata sa. Incepe aceasta poveste nemaipomenita a “transmiterii”, unde se formeaza o legatura intre persoana celui tratat si persoana care trateaza si asta are nevoie de timp. Vedeti, un element de baza al instinctului sexual fara tratament si cu metoda gresita.

Putem sa indrasnim sa abordam si alte remarcari. Cunoscuta poveste a lui Adler ar fii una. Sune ca este instictul superioritatii. Nu spune cum se poate trata, imi spune sa gasesc ce este si sa vad cat de bine se exprima. Aici este marea poveste…noi asta il numim egoism.

Cum se poate trata? Pana unde poate ajunge Eu - ul? Maxim Marturisatorul spune cum ca: EU - ul o sa mearga la Dumnezeu si o sa devina adevaratul EU. Fara Dumnezeu este un Eu voluptos. Vedeti iar ne intalnim cu EU sa fie in fata lui Dumnezeu.” Eu exist”si tu - care esti tu, fiinta, ai gasit pe “Eu exist”, dar asta este un eu modest, umil, care ai gasit figura ta umila in fata lui Dumnezeu. Ce o sa se intample cu acest EU? Unde se v - a putea desfasura, unde se v - a putea manifesta? Moduri si mecanisme pentru a se putea imobiliza. Froid intreaba: ”Cum a ajuns omul in aceata situatie? Vinovat este sexul”. Adler spune: ”Ce incearca sa reuseasca bolnavul cu ceea ce face? Sa se vindece si sa fie sanatos”. Si vine si al trei - lea, Gioung, care spune ce reprezinta ceea ce face omul. Incep simbolurile. Intra intr - o procedura haodica. Ce reprezinta ceea ce faci? Poate sa reprezinte ceva, dar terapia nu este in asta. Dupa toate astea, exista o intreaga istorie, exista elevii lui Froid care neaga teoria si scoala lui si fac o scoala a lor. Va dau exemplu pe Oto Rank care vorbeste despre rana nasterii. Un coplil in timpul nasterii trece print - un soc care il va insotii toata viata si orice pateste, orice problema psihica intampina este acest soc al nasterii. Nasterea, spune, este motivul agoniei. Iesind din uterul mamei si mergand in lumea de afara este un soc si asta iti stabileste viata, asta spune Rank. Theodor Raih spune altceva in cartea pe care a scris - o si se numeste: ”Auzind cu al trei - lea ochi”. Vorbeste despre cat de importanta este grija mamei in primii ani de viata si cat de rau poate sa faca lipsa acesteia. Se transforma intr - o teorie precedenta, rana nasterii in primii ani de viata, in primele saptamani de viata. O mama care a fost putin mai indiferenta, care muncea, care nu avea copilul langa ea, il cauta, il cauta psihoterapeuticul…Daca mergi intr - o scoala a lor Raihiston, ei vor intelege din start ca esti nervos, pentru ca asta ti se trage din lipsa mamei in primii ani de viata si incep sa caute si sa cerceteze de acolo istoria vietii tale. Si daca nu este asa?! Poate unul din cazuri sa aiba radacina acolo, este acolo tratamentul? Sa presupunem ca da, poate un caz sa fie asa, poate o parte a cazului sa fie, dar nu sunt toate cazurile la fel.

Ori o sa abordati alte metode, asa cum a facut Erih From, care spune: ”pentru a putea trata un om, nu e deajuns sa tratezi un om. Trebuie sa se trateze toata socitatea, pentru ca societatea este punctul suprem care limiteaza marimea”. Cum poti sa tratezi societatea? Sune: ”trebuie mearga sa toti pe la un psiholog”. Ei, se poate intampla treaba asta? Are o simplificare, nu se poate intampla. Biserica ce spune? Si noi vrem societatea prin Cristos, toata lumea sa fie o societate prin Cristos. Tratam persoana si aceasta transforma societatea. Dar persoana cum se poate trata? Prin miscare, cu ajutorul placerii, al exercitiului si al durerii. Este o parere care nu spune nimic. Marele psiholog, Vilhelm Raih spune cum ca motivul nervozitatii este neputerea exprimarii corporale, ca nu lasam corpul sa sa se exprime si exprimarea totala a corpului este exprimarea totala sexuala. Explozia sexuala, spune Vilhelm Raih. Explozia, explozia trebuie sa se exprime. Auziti metoda terapeutica a lui Paih: sa urlii, sa te zbati - ma scuzati pentru ceea ce o sa spun – sa vomiti intentionat, sa te iriti, sa - ti iriti partenerul, sa faci sex in pereche si in colectiv. Sa se dezlantuiasca corpul. Aici nu vorbim de tendinta spre placere, aici este toata placerea intr - o exprimare spre exterior. Ce o sa vindece treaba asta? Ce punct comun au toate astea cu frumusetea Bisericii noastre?

Din pacate timpul a trecut si nu am sa va pot citi fragmente ale Parintiilor. Toate textele Parintilor care vorbesc despre tema noastra o sa le incud in aceasta modesta peozie pe care o pregatesc.

Urmeaza si alte teorii, analiza existentii, problema vietii, de ce traim?!, de ce existam?!, zbuciumul omului, a lui Rollo Mei. Alta teorie spune cum ca pe om il poti intelege numai in intregimea lui, trebuie sa intelegi unde traieste, cum este, de ce este asa, ce mananca, etc., numai asa il poti trata, il poti vindeca. Aceasta terapie se numeste terapie educativa. Psihoterapia rationala a lui Albert Ellis spune: neputinta de a demonstra orisice in viata, analizand Maslu: daca reusim sa ne intelegem, sa ne cunoastem, atunci vom putea sa ne salvam viata, analiza lui Erikson. Subiecte de necrezut. Le am in fata mea si nu - mi vine sa cred, ametesc si toata povestea asta se termina intr - o reevoluarea, in tratament in colectiv, unde fiecare isi spune parerea, teoria, teoriile, si fiecare bolnav poate sa fi fost in alta parte, in alt loc, sa fi avut motivul lui. Spune sa fie toti la un loc pentru a auzii toate cazurile, sa fie in colectiv. Si auzi 20 de motive ale bolii si spui ca toate sunt ale noastre. Unul striga” m - am imbolnavit din cauza lui maica - mea”, altul “m - am imbolnavit pentru ca nu m - am putut exprima dorinta corpului”, altul “pentru ca am avut acest soc al nasterii”, altul “ca am avut problema sexuala”. Auzi toate astea in echipa, in colectiv si ti se spune: ”undeva in toate astea esti si tu”. Si intri cu o boala si iesi cu douazeci. Un infinit haodes, care nu are sa ne dea nimic in cautarea noastra.

Incercand sa termin aceasta scurta dezbatere sa va spun doua –trei lucruri principale. Poate undeva sa va ajute, sa va fie de folos. O sa intelegeti in primul rand cum ca aceste tratamente (unde va spun, ca oamenii sunt cinstiti, cauta sa gaseasca ceva care sa ajute pe cei in cauza - dar cum?), nu vorbim de tratament al afectiunii, al elanului, despre suflet, despre exercitiu, despre vorba, despre placere, despre nimic din toate astea. Nici o discutie nu se face.

Si in sfarsit ajungem la ceea ce a spus Cristos in acel text al sau pe care Parintii il inerpreteaza. Ati interpretat vreo data cuvantul lui Cristos cand spunea: ” cine vrea sa se salveze sa - si urasca sufletul” ”Jumatate din acest suflet esta al meu si a lui Evanghelos, salvand - ul.” Va - ti gandit vreodata? Tragic nu este? Sa o spuna Cristos?! ” Jumatate din acest suflet”. Dar ce spui Cristos al meu? Sufletul tau ne - ai dat! Si spun Parintii cu o frumusete interpretativa” dar sufletul se misca fara rost si numai cu energie, in functie de marimea vitala. ” De asta “suflete mananca, bea, multumeste - te, ai multe bunuri.”Vedeti? Energia. Si surplusul ocupatiei cu sufletul, fara miscare, fara motiv, si fara durere.”Jumatate a acestui suflet”. Ai sa urasti acest suflet, cu care te ocupi de jur - imprejur, impotriva actiunii, sa lasi ceea ce stii si sa - ti urmaresti sufletul (esenta) in miscarea spre Dumnezeu (adoua marime terapeutica) si in a trei - lea rand acesata interpretare al exploziei placerii spre Dumnezeu si a placerii, al durerii ascetice. Si sa duca credinciosul in alt loc.

Spun, Ce imi pui conditii? Aceasta este conditia intoarcerii spre Dumnezeu, al corpului, al simturilor, a intregii existente, urmarirea sufletului sa se gaseasca in Cuvantul lui Cristos si numai atunci nu este sufletul care spune”sufletul meu care ai multe bunuri”, este sufletul care spune “sufletul meu, sufletu meu, reinvie ce astepti? ”Vedeti diferenta? Este Postul Pastelui, Postul Mare.

Si la Slujba nu sunt premise tehnice ale acestor metode. Ce tehnica? Care tehnica? Tehnicile si exprimarea filosofica si incercarile de a retine omul sa nu - si expime, sa nu - si manifeste suferinta mai mult, orizontal. Nici o tehnica nu o putem imprumuta. Si revin la ceea ce am spus de la inceput… da, nu putem sa adoptam nimic din aceste metode. Nu este posibil. Nu le putem accepta. Biserica pentru a putea face Slujba poate sa ia Anafura de la brutarie, o adoptare este. Au sutinut asta. Nu avem de infiat, de adoptat metode. Sa infiem sau sa adoptam din psihiatrie cum functioneaza encefalul, sistemul nervos, sa intelegem mai multe lucruri. Chiar si de la psiholog auzim exemplu “un copil traieste intr - o familie in care este nefericit, la scoala este necajit, este suparat”. Metoda psihoterapeutica nu o putem adopta. Este nelegitima pentru Biserica noastra. Nu poate fi introdusa in Slujba avand in vedere ceea ce am analizat pana acum.

Au fost subiecte mari de discutat, am incercat sa le simplific, sa le fac mici, mici mesaje in dragostea dumneavoastra pentru a putea sa stiti cum sa le abordati in nebuneala care traim astazi. Cei care nu sunt aproape de Biserica, si ma refer la cei despre care am vorbit mai sus, sa ajute macar acesti oameni sa nu sara de la ferestre - pana sa gaseasca Biserica - fac si ei un bine.